Am trecut peste faptul ca nu ai mai vorbit cu mine de ceva vreme. Oare de ce?Probabil ca nici tu nu ai idee, caci nu cred ca ai observat asta. E frig acum si totul pare inchis intr-un glob cenusiu, fara contur, fara forma. Platon afirma ca ,,timpul este imaginea mobila a eternitatii mobile”. Probabil ca ni se potriveste. Pe de alta parte Aristotel spunea ca ,,nu exista geniu fara un dram de nebunie”.Ma gandeam ca esti genial chiar prin aceasta nebunie sau spontaneitate. Ai un fel de a fi care depaseste orice regula. Pentru tine nu exista notiunea de timp. Nu ai nimic de facut. Totul este lasat in voia intamplarii si a credintelor tale. Daca stau bine sa ma gandesc esti greu de definit. Atunci ma intreb:cu cine vorbesc? Poate cu mine. Poate cu tine. Poate cu oricine cistese ce am scris. Dar oare de ce sa citesti? E ceva interesant sau captivant. Sunt convinsa ca cei ce au ajuns la acest rand sunt mai mult decat stupefiati de ceea ce au descoperit si asta nu pentru ca ar fi vorba de o mare opera de arta. Oare de ce simte omul nevoia sa intrebe tot felul de lucruri ca mai apoi sa afirme ca unele lucruri nu pot fi definite sau sunt definite de niste concepte abstracte? De ce facem reguli pentru ca mai apoi tot noi sa gasim exceptii sau pur si simplu lucruri care se abat de la ideea initiala? De ce gandim lucruri fara sens si avem si curajul sa le sustinem ca si cand ar fi niste fraze deosebit de interesante? V-ati gandit ca uneori nu intereseaza pe nimeni ceea ce spuneti? Ceea ce este important pentru noi, gandit de noi nu este neaparat esential pentru ceilalti. Si atunci de ce mai vorbim? De ce nu ne rezumam la niste conversatii sterile gen:”buna!, ce mai faci?”.Acest ”ce faci?” este uneori inutil. Cati dintre noi spun ca fac ”rau”la inceputul unei conversatii chiar daca e asa? Nu vreau sa mai aud nimic din ceea ce ai de spus. Nu ma intereseaza. Crezi ca te poti juca la nesfarsit cu niste notiuni pe care crezi ca numai tu le intelegi. Toamna imi displace. Ma indispune. Ma face sa ma gandesc la lucrui fara sens si imi pierd vremea stand si contempland asupra unor lucruri fara cap si fara coada.
Omul este o fiinta nostima. Crede mereu ca viitorul o sa se schimbe, ca lucrurile o sa fie mai frumoase. Uneori are dreptate, alteori nu. Totusi se spune ca trebuie sa ai incredere in viitor, sa lasi in urma trecutul si sa te concentrezi pe ceea ce o sa urmeze. Doar ca astea sunt teorii. Nu stiu daca exista oamenii care sa se poata detasa de trecut. La urma urmei suntem reprezentati si de ceea ce am facut un viata, nu doar ceea ce ne propunem de acum inainte sau de ce asteptari avem. Uneori avem prea multe pretentii si credem ca meritam sa fim recunoscuti pe plan modial pentru niste notiuni care nu ne apartin.
Trebuie sa idealizezi realul pe care-l vezi și să realizezi idealul pe care-l simți.(Alexander Dumas)
